• Bucuria lucrurilor simple din viața noastră

  • Dovezi de relaxare și distracție

  • Mesajul copilului tau


Culorile coplilăriei

Cănd ne vom apleca cu toata atenția asupra primelor lăstare ale vârstei pentru a le armoniza creativitatea, altruismul și implicarea vor dobândi suficiente forțe să  devină niște revoluționari și învingători ai erei viitoare!

 

Emotiile copiilor – De unde invata copilul ce sa faca?

Atunci cand vorbim despre copii, lucrurile sunt mult mai sensibile. Copilul mic (de 2-3 ani) se simte tot mai independent si doreste sa descopere lucrurile singur. Dar tot acum observa faptul ca nu poate sa faca tot ce isi doreste, parintii ii impun limite, ori nu poate sa ajunga acolo unde ar dori. Copilul nu poate comunica aceste dorinte, emotii, si incepe sa planga. De la plans la o criza in adevaratul sens al cuvantului nu mai este decat un pas. Acum este momentul ca parintele sa actioneze, sa il ajute pe copil sa isi gestioneze emotiile. Pentru ca lucrurile nu se vor rezolva de la sine si, pe masura ce timpul trece, copilul va fi expus unor emotii si frustrari tot mai mari, pe care le va gestiona cu greu daca nu va sti cum a o faca.

La fel cum il inveti pe copil sa mearga, sa vorbeasca, ori sa faca la olita, si controlul emotiilor trebuie sa faca parte din lucrurile pe care trebuie sa-l oferi copilului in primii ani de viata. Cu aceasta abilitate nu ne nastem, ci o dobandim.

Mediul in care traieste este cel din care copilul invata totul. Astfel ca, parintele joaca rolul determinant in modul in care copilul invata sa isi controleze emotiile. Cand copilul este foarte mic, bebelus, si plange, parintele afla cauza (foame, scutec ud etc) si apoi o rezolva.

In timp ce unii copii se linistesc mai greu, altii se linistesc mai usor, ceea ce indica o diferenta intre copii, inca din primele luni, si la capitolul controlul emotiilor.

Apoi, pe masura ce copiii cresc si ajung la varsta de 2-3 ani, si emotiile lor devin tot mai complexe, iar controlul emotiilor este tot mai provocator, atat pentru copil, cat si pentru parinte.

La aceasta varsta, o data cu abilitatea de a vorbi si de a-si exprima dorintele, copilul poate comunica mai usor: dorinta, durerea, nevoia, bucuria, tristetea.

Ce trebuie sa faca parintii in privinta emotiilor copiilor?

1. Ofera stabilitate si organizare. Unui copil (chiar si mic) ce stie programul zilnic ii va fi mult mai usor sa se adapteze, sa faca trecerea de la o activitate la alta. De exemplu, daca parintele este consecvent cu privire la anumite locuri sau lucruri la care copilul nu trebuie sa aiba acces; existenta unor reguli ale casei, de la care nu se fac exceptii; rutina zilnica respectata – toate acestea ii permit copilului sa stie la ce sa se astepte. Copilul va fi calm si se va simti in siguranta. Atunci cand un copil se simte in siguranta, mediul in care creste il simte stabil, va dobandi resursele necesare pentru a face fata universului exterior casei, impredictibil si usor confuz.

2. Accepta emotiile copilului si reactiile lui emotionale

Este important sa iti aduci aminte faptul ca o reactie emotionala puternica a copilului nu este intentionata. Copilul nu vrea sa fie un copil rau, obraznic, dificil de inteles care isi propune sa iti faca ziua grea.

Accepta faptul ca, ocazional, crizele de plans la copii sunt normale, ca iti va raspunde tipand, ca va arunca o jucarie prin camera, ca va dori sa ramana singur.

Da, aceste crize sunt solicitante pentru parinte. Dar rabdarea si modul in care accepti situatia sunt cruciale in invatarea controlului emotiilor. Pentru ca, atunci cand arati ca iti pasa, cand esti intelegator la criza emotionala a copilului si esti rabdator, copilul te ia ca exemplu. Si invata sa tolereze tensiuni emotionale viitoare, cu care sigur se va confrunta.

3. Vorbeste despre propriile sentimente

Foloseste limbajul acceptarii si al intelegerii cu copilul. Arata-i ca iti pasa, ca problemele cu care se confrunta copilul in acel moment nu iti par puerile, lipsite de importanta. Parintii care folosesc isi exprima, la randul lor, sentimentele si stiu sa interpreteze starea celui mic cu afectiune si delicatete isi ajuta copilul sa isi poata identifica propria emotie. Copilul va fi incurajat, de tine si de mediul pe care i-l oferi acasa, sa vorbeasca despre sentimentele sale. Emotiile nu vor fi eliminate, dar copilul va invatat sa le comunice, nu se planga isteric.

4. Nu da indicatii si directive atunci cand vine vorba despre emotii

Unii copii nu stiu sa vorbeasca despre sentimentele lor pentru ca nu li s-a permis in mediul in ca traiesc. Altii, insa, nu mai vorbesc despre sentimentele lor pentru ca, atunci cand au facut acest pas, parintii le-au dezaprobat, ori minimizat trairile, crezand ca asa pun capat situatiei neplacute.

Evita expresiile: “Nu fii trist” sau “Nu trebuie sa fii suparat din cauza asta”. In schimb, numeste emotiile copilului si incurajeaza-l sa vorbeasca despre ele.

Iata o alternativa constructiva: “Vad ca esti suparat din cauza asta. Ai vrea sa-mi spui ce s-a intamplat?”

Iar in momentul in care copilul incepe sa iti povesteasca, nu il intrerupe, nu il judeca, nu il certa.

Lectia pe care copilul trebuie sa o invete este aceea ca este ascultat, ca este sustinut si ca nicio emotie nu este gresita. Conteaza reactia si cum isi controleaza emotia.

5. Fii un exemplu al controlului emotiilor

Tu cum iti controlezi emotiile? Gandeste-te ce vede copilul atunci cand te observa, inainte sa ai pretentia de la copil sa se poarte intr-un anume fel.

Ajuta-ti copilul sa verbalizeze emotiile, sa nu le tina in el. Sa presupunem ca te enerveaza un vecin care ti-a ocupat din nou locul de parcare. Iti vine sa spui ceva, dar te abtii, sa nu te vada copilul. Vei acumula tensiuni, frustrari, si sigur vei fi rigid, incordat si fara prea multa rabdare. Copilul va simti schimbarea, dar daca nu ii comunici motivul, nu va intelege de ce te comporti diferit.

Atunci cand si tu spui ceea ce simti si ce gandesti, copilul invata de la tine sa isi comunice cu voce tare emotiile: “Uite, m-am suparat pentru ca vecinul mi-a ocupat din nou locul de parcare. Dar, mai bine ma calmez si incerc sa ma linistesc. Nu are niciun sens sa ma enervez, pentru ca nu am ce face in acest moment. Mai bine ii scriu un bilet si-l voi pune pe parbriz, sa stie daca viitoare.”

Modul in care tu gestionezi emotiile si frustrarile zilnice este un exemplu pentru copil.

Sursa: Articol semnat de Dr. Carolyn Webster – Stratton, Universitatea din Washington, “Helping Children Learn to Regulate Their Emotions”

 

Kind regards

Dragutu Fedeles Daniela Cristina